Dunărea traversează cel mai sever episod de secetă hidrologică înregistrat vreodată, iar ploile recente din sudul României nu au reușit să schimbe semnificativ situația. La Baziaș, punctul de intrare al fluviului în țară, debitul măsurat joi, 5 noiembrie, era de 1.750 de metri cubi pe secundă, reprezentând doar 37% din media obișnuită a lunii, care este de 4.700 mc/s. Hidrologii avertizează că această creștere este temporară și că revenirea la valori normale ar putea surveni abia în primăvară, potrivit SpotMedia.ro.
Un fluviu european, nu doar o problemă românească
Paradoxul dintre ploile din ultima perioadă și debitul în continuare extrem de scăzut al Dunării are o explicație legată de dimensiunea bazinului hidrografic al fluviului, care depășește 800.000 de kilometri pătrați și se întinde pe o mare parte a Europei. Marius Mătreață, directorul Centrului Național de Prognoze Hidrologice din cadrul Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA), a explicat pentru SpotMedia.ro că precipitațiile din sudul României nu influențează debitul măsurat la Baziaș, deoarece râurile din această zonă — Oltul, Jiul sau Argeșul — se varsă în Dunăre după ce fluviul a intrat deja pe teritoriul țării.
Marius Mătreață a declarat pentru SpotMedia.ro:
„Precipitațiile care s-au înregistrat în ultimele zile s-au înregistrat în general în sudul țării. Ele nu au fost deosebit de importante, au fost importante ca durată, dar nu au fost cantități deosebit de mari în timp scurt sau omogene pe suprafețe mari.”
Marius Mătreață, directorul Centrului Național de Prognoze Hidrologice, INHGA
Pentru ca debitul fluviului să crească semnificativ la intrarea în România, sunt necesare precipitații în bazinul Dunării din amonte, inclusiv în Austria, Germania și în bazinul râului Sava. Nici ploile abundente concentrate într-o singură regiune nu sunt suficiente: potrivit hidrologului, cel puțin jumătate, dacă nu trei sferturi din bazinul Dunării amonte de intrarea în țară trebuie să contribuie simultan pentru o revenire apropiată de valorile medii multianuale. De asemenea, nu este suficient un singur episod torențial, oricât de intens ar fi acesta — chiar și precipitații de 200 de litri pe metru pătrat, dacă se produc pe suprafețe restrânse, nu garantează o redresare durabilă. Hidrologul estimează că sunt necesare cel puțin trei episoade de precipitații importante cantitativ, pe suprafețe extinse, moderate ca intensitate și de lungă durată.
Cel mai sever episod hidrologic din istoria măsurătorilor
Situația actuală s-a acumulat pe parcursul întregului an 2026, debitele Dunării situându-se sub valorile normale aproape în fiecare lună, cu excepția lunii februarie. Din aprilie și mai, deficitul s-a accentuat, iar în lunile următoare au fost înregistrate minime istorice raportate la perioada climatologică de referință 1990–2020. Un factor agravant a fost și regimul hidrologic deficitar din anii precedenți, atât în bazinul Dunării, cât și pe râurile interioare.
Cea mai mică valoare înregistrată în acest an la Baziaș a fost de 1.200 de metri cubi pe secundă, un debit cu o perioadă medie de revenire estimată statistic la peste 100 de ani. Însă ceea ce conferă episodului din 2026 un caracter cu adevărat excepțional este persistența acestor valori minime. Potrivit unei analize preliminare a INHGA, în intervalul 8–14 octombrie 2026, Dunărea a înregistrat un debit mediu de numai 1.200 mc/s timp de șapte zile consecutive — un episod cu o perioadă medie de revenire estimată statistic la peste 1.000 de ani. Aceasta înseamnă că probabilitatea producerii unui asemenea eveniment într-un anumit an este extrem de redusă, deși nu exclude repetarea lui mai devreme.
Directorul Centrului Național de Prognoze Hidrologice a subliniat:
„Din aceste informații rezultă clar că acest episod de secetă hidrologică pe Dunăre din acest an este unul deosebit de sever, este practic cel mai sever episod hidrologic comparativ cu perioada istorică, mai ales din punct de vedere al duratei acestui eveniment.”
Marius Mătreață, directorul Centrului Național de Prognoze Hidrologice, INHGA
Referitor la schimbările climatice, Mătreață precizează că severitatea episodului ar fi putut fi favorizată de acestea, dar că un singur eveniment nu poate demonstra că asemenea minime extreme vor deveni noua normalitate. Studiile INHGA indică totuși o tendință clară: scăderea debitelor medii anuale ale Dunării și creșterea frecvenței și duratei perioadelor cu debite sub aproximativ 2.000–2.200 mc/s, ceea ce poate crea probleme inclusiv pentru navigația pe sectorul românesc, chiar și atunci când nu afectează direct funcționarea centralei nucleare.
Cernavodă, prognoza pe luni și perspectivele de revenire
Unul dintre efectele directe ale secetei hidrologice a fost oprirea ambelor reactoare ale Centralei Nucleare de la Cernavodă. Nuclearelectrica a anunțat miercuri, 4 noiembrie, începerea procedurilor de repornire a Unității 1, după îndeplinirea condițiilor minime necesare pentru pornirea în siguranță, iar vineri reactorul a fost pus din nou în funcțiune. Unitatea 2 rămâne oprită, repornirea ei depinzând de o creștere susținută a nivelului Dunării. Nuclearelectrica a precizat că funcționarea Unității 1 necesită volume mari de apă pentru răcirea reactorului, ceea ce va conduce la scăderea nivelului apei din bazinul de aspirație al centralei.
Mătreață explică faptul că hidrologii transmit zilnic specialiștilor de la Cernavodă datele privind nivelul și debitul Dunării, precum și prognozele actualizate pentru 7–10 zile. Decizia de repornire nu depinde doar de atingerea unei valori-prag, ci în mai mare măsură de stabilitatea debitului peste acel prag pe o perioadă suficient de lungă, astfel încât să fie redus riscul opririi din nou a reactorului.
Prognoza INHGA pentru intervalul 5–12 noiembrie arată că debitul va rămâne inițial staționar la 1.750 mc/s, după care va scădea spre 1.650 mc/s, valoare la care ar urma să se mențină până la sfârșitul intervalului. Creșterea recentă a fost susținută de precipitațiile din bazinul superior al Dunării, în Austria, și de un aport mai stabil din bazinul Savei. Mătreață estimează că tendința de scădere ar putea continua până în jurul datelor de 16–18 noiembrie, după care ar putea urma o nouă creștere, alimentată de precipitații pe suprafețe mai extinse, inclusiv în bazinul Savei și în vestul României.
Estimările INHGA pentru lunile următoare indică o îmbunătățire graduală: un debit mediu de 1.600 mc/s în noiembrie 2026, de 2.500 mc/s în decembrie 2026 și de 3.000 mc/s în ianuarie 2027. Chiar și în decembrie, debitul mediu estimat rămâne sub jumătate din media multianuală a lunii, care este de 5.100 mc/s. Prognozele pe termen lung au un grad mai mare de incertitudine, avertizează hidrologul, iar evoluția va depinde și de temperaturile din timpul iernii — o iarnă foarte rece ar putea reduce din nou debitele. Revenirea spre valorile multianuale normale ar putea avea loc treptat, în cursul primăverii, dacă precipitațiile vor fi suficient de extinse și persistente în bazinul Dunării, iar riscul ca fluviul să intre în primăvară într-o situație la fel de severă este considerat redus de directorul Centrului Național de Prognoze Hidrologice.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/de-ce-nu-si-revine-dunarea-desi-a-plouat-intruna-o-seceta-care-vine-o-data-la-1-000-de-ani-hidrolog-e-practic-cel-mai-sever-episod
Sursa foto: Visions of Domino / Wikimedia Commons / CC BY 2.0

