duminică, noiembrie 22, 2026
7.1 C
București

Reforma administrativă din Estonia: lecții pentru România despre comasarea primăriilor

Când PSD discută comasarea primăriilor din România, folosind praguri de 1.500, 3.000 sau 5.000 de locuitori, Estonia oferă cel mai apropiat termen de comparație: o reformă similară, finalizată în 2017, care a redus numărul administrațiilor locale de la 213 la 79. Rezultatele, analizate ulterior de OECD și de auditorii statului estonian, arată că simpla reducere a numărului de primării nu garantează automat servicii mai bune sau economii semnificative. Ceea ce a contat cu adevărat a fost modul în care au fost organizate serviciile, specialiștii disponibili și resursele financiare alocate.

Cum a funcționat reforma în Estonia și ce prevedea legea

Înainte de reformă, jumătate dintre administrațiile locale estoniene deserveau comunități cu mai puțin de 2.000 de locuitori. Populația îmbătrânea, primăriile mici nu reușeau să asigure servicii sociale, să atragă specialiști și să întrețină infrastructura, potrivit ministerului responsabil de administrația locală din Estonia. Pragul stabilit prin lege a fost de 5.000 de locuitori, cu posibilitatea unor excepții până la 3.500 de locuitori pentru teritorii întinse și slab populate, precum și derogări pentru insule și anumite comunități de frontieră cu legături istorice, culturale și geografice.

Guvernul instalat în 2015 și-a asumat reorganizarea înainte de alegerile locale din 2017. Legea a fost adoptată în iunie 2016, iar noile administrații au fost constituite în urma scrutinului din toamna anului următor. Procesul venea însă după ani de dezbateri și încercări de stimulare a unirilor voluntare. Autoritățile locale au putut negocia comasările și să depună solicitările până la 1 ianuarie 2017, după care guvernul a intervenit direct pentru administrațiile care nu îndeplineau criteriile și nu beneficiau de excepții.

Consultarea locuitorilor era obligatorie, inclusiv în cazurile în care comasarea era inițiată de guvern. Rezultatul consultării nu era însă obligatoriu pentru factorii de decizie: autoritățile centrale puteau continua reorganizarea chiar dacă populația se împotrivea, după examinarea argumentelor locale. Potrivit analizei publicate de Spotmedia, experiența estoniană arată că o consultare obligatorie poate coexista cu dreptul autorităților de a trece peste rezultatul ei, dar că opiniile comunităților pot contribui la decizii mai bune. Dragoș Benea, coordonatorul grupului de lucru al PSD, a declarat că pentru România se dorește evitarea referendumurilor locale, prin modificarea legislației.

Statul estonian a susținut financiar procesul de comasare. Pentru unirile voluntare, sprijinul era calculat la 100 de euro pe locuitor, cu un minim de 300.000 și un maxim de 800.000 de euro pentru fiecare administrație participantă, plus consultanță, potrivit Ministerului Finanțelor din Estonia. În perioada 2017–2019, subvențiile totale pentru comasări au însumat 65 de milioane de euro, dintre care 50 de milioane au fost direcționate către investiții, conform raportului de evaluare realizat la cinci ani după reformă.

Ce s-a schimbat concret pentru angajați și pentru locuitori

O evaluare realizată de OECD în 2026 arată că numărul de angajați din administrațiile locale estoniene a scăzut cu aproximativ 10–15%, reducerile vizând în principal funcțiile de sprijin administrativ. Administrațiile mai mari au putut angaja specialiști în domenii anterior insuficient acoperite: protecția copilului, informatică, gestionarea patrimoniului sau mediu. Raportul de la cinci ani constată totuși că unele primării comasate continuau să aibă posturi esențiale neocupate, iar situația financiară nu era semnificativ diferită față de administrațiile care rămăseseră separate.

Pentru locuitori, comasarea nu a dus la dispariția tuturor serviciilor din proximitate. Un audit publicat în mai 2026 arată că numărul instituțiilor subordonate administrațiilor locale a scăzut de la 2.070, imediat după reformă, la 1.457 în mai 2025, dar multe puncte de lucru au rămas deschise sub o conducere comună. În cazul bibliotecilor, în 91% dintre localitățile care aveau acces la o bibliotecă în 2016, acest acces exista și în 2025, unele spații transformându-se în centre care reunesc biblioteca, activitățile comunitare și serviciile pentru tineri.

Economiile realizate au fost limitate. Majoritatea clădirilor au fost păstrate, iar vânzarea celor nefolosite s-a dovedit dificilă în zonele rurale. În 60% dintre cazurile analizate, costurile de administrare a clădirilor au crescut mai repede decât inflația, inclusiv din cauza prețului energiei.

Auditul publicat în 2021, care a analizat în detaliu experiența a zece administrații locale, nu a identificat o deteriorare semnificativă a accesului la servicii în zonele îndepărtate studiate. A constatat însă proceduri mai îndelungate și o reprezentare mai slabă a intereselor locuitorilor în unele comunități. Auditorul general Janar Holm explica atunci:

„Nivelul serviciilor administrației locale nu depinde de locul în care se află biroul angajatului”

Janar Holm, auditor general

Cu toate acestea, locuitorii semnalau timpi mai mari pentru unele solicitări, inclusiv autorizații de construire sau finanțări pentru activități comunitare, iar în unele zone dependența de administrațiile vecine pentru organizarea educației crescuse, contrar obiectivelor reformei. Potrivit Spotmedia, aceleași temeri — accesul la servicii, reprezentarea comunităților și economiile reale — sunt exprimate și de primarii și președinții de consilii județene care contestă propunerile PSD în România.

Alte reforme din regiune și lecțiile lor

Mai multe foste țări comuniste au reorganizat administrația locală, recurgând la soluții diferite, cu rezultate variabile.

Polonia a trecut în 1999 de la 49 la 16 regiuni, a reintrodus nivelul intermediar al districtelor și a transferat responsabilități către autoritățile locale. Potrivit evaluării BERD, îmbunătățirea serviciilor este legată de procesul mai amplu de descentralizare și de finanțare, nu doar de reducerea numărului de regiuni.

Letonia a trecut în 2021 de la 119 la 43 de administrații locale, numărul ajungând la 42 în 2025. Potrivit OECD, primele rezultate indică o capacitate mai mare de planificare a investițiilor, de atragere a fondurilor europene și de modernizare a serviciilor, iar aproape toate administrațiile au angajat personal suplimentar pentru a face față teritoriilor mai mari și atribuțiilor noi. Evaluarea este încă în desfășurare.

Albania a redus în 2015 numărul administrațiilor locale de la 373 la 61. Într-un bilanț prezentat în 2024, autoritățile albaneze au raportat venituri proprii și investiții mai mari, însă aceste evoluții nu pot fi atribuite exclusiv comasărilor, întrucât administrațiile au primit și responsabilități suplimentare, iar comparația acoperă aproape un deceniu.

Ucraina a combinat, începând din 2014, comasarea comunităților cu transferul de resurse financiare și responsabilități către acestea. OECD a identificat progrese în capacitatea administrațiilor de a planifica, gestiona bugete și investi, dar și probleme nerezolvate. Evaluarea vizează în principal perioada de dinaintea invaziei ruse la scară largă din februarie 2022.

Lituania a desființat în 2010 administrațiile guvernatorilor de județ și le-a redistribuit atribuțiile. Un audit publicat în 2011 a avertizat că economiile urmau să fie mai mici decât susținea Guvernul și că nu fuseseră evaluate suficient resursele necesare autorităților care preluau sarcinile.

Ungaria a ales o cale diferită începând din 2010: a păstrat primarii și consiliile locale, dar a transferat către stat numeroase atribuții. Comunelor cu cel mult 2.000 de locuitori le-a impus organizarea unor birouri administrative comune. La începutul lui 2026 existau 700 de asemenea birouri, pentru 2.626 de localități. Reforma a inclus ghișee unice pentru cetățeni, însă Consiliul Europei a criticat în 2021 centralizarea și diminuarea autonomiei locale.

Potrivit analizei publicate de Spotmedia, experiența Estoniei și a celorlalte state din regiune arată că numărul final al administrațiilor este doar o cifră. Pentru locuitori contează unde vor rezolva o problemă administrativă, cine va gestiona școala sau spitalul și ce resurse va avea noua autoritate. De aceea, este esențial ca, încă de la început, să fie stabilit ce servicii rămân în fiecare localitate, cine le asigură, cât costă reorganizarea și cum sunt implicați locuitorii în deciziile noii administrații.

Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/cum-au-facut-altii-reforma-estonia-a-redus-numarul-primariilor-de-la-213-la-79-cat-personal-a-economisit-si-ce-s-a-schimbat-pentru-locuitori

Sursa foto: Ali Soheil / Pexels

Articole fresh:

Focul a cuprins mansarda și fațada Hotelului Alpin din Poiana Brașov, fără victime semnalate

Un incendiu puternic a izbucnit duminică seara la Hotelul...

Greva controlorilor de trafic aerian perturbă zborurile din Belgia pe 23 noiembrie

Zborurile de pe aeroporturile belgiene vor fi masiv perturbate...

Dwain Hall, condamnat la două pedepse consecutive de închisoare pe viață în Florida

Dwain Hall, un cetățean american în vârstă de 54...

Trageri Loto duminică, 22 noiembrie: reporturi de milioane la mai multe jocuri

Loteria Română organizează noi trageri duminică, 22 noiembrie, la...
Diverse noutati:
web design itexclusiv.ro